Aug 12, 2009

Ultima interventie din Turneu la Tara - 16 august - Pausesti Maglasi

I.L. Caragiale


DUMINICĂ 16 AUGUST 2009 ORA 17.00

la PAUSESTI MAGLASI - Vâlcea

ultima intervenție a proiectului

TURNEU LA ŢARĂ

//proiect de artă activă pentru educaţie împreună//

I AM SPECIAL

//spectacol de teatru comunitar şi artă activă//


Echipa proiectului:

Andreea Eşanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu,

Sever Andrei, Sînziana Nicola

Proiectul a debutat pe 11 iulie cu prima reprezentare a spectacolului I AM SPECIAL , la centrul comunitar la Bomba din cartierul bucurestean Rahova

Un proiect Ofensiva Generozităţii şi tangaProject cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Sponsor: Scot and Company Consulting. Partener media: HotNews

contact: bogdan georgescu – bogdangeorgescumail@yahoo.com // 0720469021

articole noi: "Hamletiana" la Sasarm si Cultura de vară (III)


"Hamletiana" la Sasarm





Cultura de vară (III)
de: Cristina Modreanu



NR. 30
August 12, 2009 - Art Act Magazine -
http://www.artactmagazine.ro/cultura_de_vara__iii.html



E destul de clar: după ce vezi anunţurile acelea triste atârnând pe uşile teatrelor din Bucureşti - "inchis până la toamna" - iti dai seama că trebuie să părăseşti "incinta" dacă eşti în căutare de ceva animaţie culturală . O destinaţie mai excentrică decât comuna Caragiale (fostă Haimanale) - locul de naştere al "genialului dramaturg" -" nici că se poate . M-a mobilizat un proiect de care auzisem deja de ceva vreme şi care acum s-a apropiat cel mai mult de Bucureşti: "Turneu la tara", o iniţiativă a regizorului Bogdan Georgescu (tanga project, ofensiva generozităţii). Idea e simplă: oamenii din mediul rural au nevoi culturale şi recreative de care nu-i pasa nimănui. De ce să nu încerci să animi cumva acele cămine culturale construite de comunişti şi care zac acum cu lacătul pe uşă?



Zis şi făcut, deci: Georgescu a scris şi a regizat un text având ca subiect cazul unei persoane care a ajuns să lucreze cu jumătate de normă ca femeie de serviciu, iar cu jumătate de normă ca profesoară de engleză în aceeaşi şcoală, din lipsa de personal. Ranchiunile şi ignoranţa colegilor şi părinţilor elevilor au adus-o în ochiul public, determinând-o să renunţe, dar în spectacol femeii i se mai dă o şansă, aceea de a face ceea ce trebuie, anume să continuie să-şi facă treaba bine, indiferent cât de incompatibile ar părea cele două ocupaţii. Fiindcă altfel, copiii din satul ei, unde nici un profesor nu vrea să meargă, nu vor învăţa engleza niciodată.



Prezentând spectacolul în sate aflate în aceeaşi situaţie, Georgescu merge şi mai departe, provocând după fiecare vizionare discuţii cu spectatorii şi cu autorităţile - câte şi cum sunt ele. In cazul de fata, erau gata "sa-si ia angajamentul" ca vor face tot ceea ce n-au facut in 20 de ani cati au trecut de la Revolutie. Numai ca Georgescu a promis la randul lui: "ne vom intoarce", iar propozitia suna ca intr-un film american cu eroi pozitivi care salveaza lumea (adica opusul celor cu care statea de vorba in satul uitat de lume).



Ideea lui şi a micii echipe ce-l însoţeşte în acest demers utopic (sprijinit dupa multe chinuri de AFCN) este să provoace suficientă animaţie, încât după plecarea lor oamenii să continuie să deschidă din proprie initiativa uşile căminelor culturale pentru spectacole, ateliere de meserii, filme, muzică, ore de limbi străine sau orice i-ar putea face să simtă că trăiesc.



O misiune de care şi Caragiale ar fi fost probabil mândru.