teatru ca interventie politica - suplimentul de cultura

Teatrul devine fenomen de reprezentare a unei colectivitati atunci cind se plaseaza in dramaturgia sociala a colectivitatii respective pentru a-i defini discursul identitar. Prin insertia in interiorul comunitatii, teatrul este promotorul unei retrocedari de statut multiplu. Este vorba de statutul unor spatii comunitare cu dizabilitati de integrare in circuit, de statutul apartenentei la aceste spatii si de statutul unor demersuri spectaculare care isi folosesc din plin dimensiunea publica. Turneu la tara, proiect desfasurat in perioada 11 iulie – 16 august pe o axa teritoriala care a pornit din Rahova Uranus, Bucuresti, si s-a incheiat la Pausesti-Maglas, Vilcea, a fost initiat de un grup de artisti comunitari – Andreea Esanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu, Sever Andrei, Sinziana Nicola, documentare: Vlad Georgescu.

Un astfel de proiect ar trebui sa devina, intr-o tara normala, un program-pilot de educatie prin teatru si de politica socio-culturala. Proiectul are mai multe componente care il transforma intr-un dispozitiv de revitalizare a comportamentului public si de instituire a unei perceptii democratice la nivelul politicii sanselor. Spectacolul I am Special, care porneste de la documentarea unui caz real – o femeie de serviciu a obtinut, prin concurs, o jumatate de norma ca profesoara suplinitoare de engleza la scoala in care dadea cu mopul – a fost urmat, in fiecare zona rurala in care a fost jucat, de o discutie focusata pe refrisarea caminelor culturale. Cum se raporteaza comunitatea la ele? Cum pot fi readuse in miezul preocuparilor si intereselor comune?

Turneu la tara lanseaza o dezbatere pe mai multe paliere de si in criza. Pe de o parte propune, prin spectacol, un teatru de proximitate tematica, perfect adaptat locului unde este performat. Creatorii spectacolului au ales o tema in care publicul comunitatii sa se poata regasi si prin care sa-si poata pune sub semnul intrebarii principii si prejudecati. Criza sistemului educational, evidenta prin lipsa de profesori in mediul rural, este adusa acolo unde ea afecteaza cel mai grav invatamintul: in comunitati care se confrunta cu aceasta problema si, mai ales, cu blocajul de deschidere in ceea de priveste sfidarea performarii de rol predatate. Cazul profesoarei “bicefale” devine modalitate de testare a mentalitatii colective. Cum este perceputa notiunea de autoritate in spatii care functioneaza, de cele mai multe ori, ca niste comunitati inchise la nivelul intransigentei fata de roluri de comportament prestabilite? Poate fi privita ca autoritate o profesoara care, printre reprize de dat cu mopul, preda engleza? Este statutul social un dat imposibil de reformatat si de adaptat prioritatilor sociale? I am Special dezbate, pe de o parte, criza identitatii unui sistem educational reformat fictiv, imbicsit de programe retrograde si imun la orice dus rece si, pe de alta parte, o criza de responsabilitate civica. Spectacolul are, prin prezentarea cazului, semnificatie de reprezentare iconica a unei realitati sociale.

Turneu la tara depaseste nivelul unei caravane teatrale

Turneu la tara livreaza Ministerului Culturii si Ministerului Educatiei un pachet de initiative care n-au nevoie decit de elaborare ulterioara sustinuta si de continuitate pe termen lung. Proiectul initiaza piste de cercetare si practici care au la baza o gindire teatrala profund eficienta prin felul in care isi negociaza aria de interventie. Turneu la tara depaseste nivelul unei caravane teatrale. Este un act politic esential prin dimensiunea critica pe care o implica in mijlocul unor comunitati care au nevoie de instrumente echilibrate de raportare la evenimente sociale.

Itinerarea face posibila implementarea unui model de activare a centrului comunitar devenit institutie pasiva. Paradoxal, in zona rurala, centrul – caminul cultural – a pierdut un rol social substantial, cel de pol de coagulare a dezbaterilor publice si a initiativelor cu cirlig in nevoile si dorintele comunitatii. Tocmai de aceea e important ca aceste camine sa-si recistige localizarea politica, adica sa fie centre ale dramaturgiei colectivitatii, ale naratiunilor sociale, spatii in care oamenii sa-si dramatizeze problematicile cu care se confrunta si pentru care sa inventeze noi formule de folosire.

E necesara o cartografiere a caminelor la nivel de mentalitate, in asa fel incit ele sa reintre in reflexul de reprezentare colectiva si sa aiba functia unor mediatori de socializare. Potentialul lor este uluitor daca ne gindim doar la faptul ca batalia pentru un spatiu artistic esueaza de cele mai multe ori.

Artistii din Turneu la tara devin generatori de constiinta civica, formatori de perceptie comunitara, manageri culturali intr-un proiect de actionism social care are toate datele sa se transforme in program national de educatie teritoriala.