SUSȚINERE laBOMBA

document 23 iulie 2011 – ultima zi legală în spațiul fizic al Centrului Comunitar laBOMBA

“Soarta caselor de cultură, a căminelor culturale și a dotărilor culturale cu vocație comunitară este măsura distrugerii țesutului social în România. Efectele nu sunt doar culturale (anti-), ci și economice și, în sens larg, antropologice. Utopia "La Bomba" a existat pentru o clipă. Distrugerea ei o transformă în metaforă și model. Sunt necesare politici culturale de nivel național care să ducă la refacerea rețelei de spații culturale fără de care asigurarea constituțională a accesului la cultură în calitate de creator și consumator a fiecărui cetățean rămâne o vorbă fără acoperire.”

Nicolae Mandea – regizor, decan al Faculății de Teatru din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” București

“Spațiul fostei discoteci laBOMBA a fost transformat în Centrul Comunitar pentru Educație și Artă Activă. Am fost întrebați de ce am păstrat numele. “Pentru că a explodat cultura în ea”, au zis unii. La trei ani de la această reconversie unică pornită din inițiativă privată (în contextul în care în România procesul este exact invers – casele de cultură se transformă în discoteci) “bomba” care a găzduit trei dintre cei cinci ani de proiecte Ofensiva Generozității în Rahova-Uranus este pusă în stradă. Amorsată.”

Irina Gâdiuță – regizor și facilitator comunitar

“Am început în 2006 prin răsturnarea unui demers în favoarea oamenilor din zonă al unei corporații prin care încerca să-și faciliteze prin mici proiecte culturale accesul în zona Rahova-Uranus, unde urmau să-și deschidă un nou sediu. Am înțeles imediat că nu e loc de vreun orgoliu artistic sau vreun produs artistic în contextul dat și în situația limită pe care o descopeream la fața locului. În același timp, din prima întâlnire cu oamenii din zonă le-am spus că nu avem cum să rezolvăm problemele cu care ei se confruntă, nu am promis nimic, dar le-am propus să lucrăm împreună, noi cu instrumentele noastre pe care le-am pus tuturor la dispoziție, ei cu poveștile și istoriile lor. Ce se întâmplă prin evacuarea laBOMBA și implicit prin refuzul oricăror autorități de a intra în parteneriat și a disemina principiul și metodele de construcție comunitară descoperite în Rahova Uranus, este o decapitare a unei comunități și exprimarea disprețului maxim al autorităților pentru tot ceea ce înseamnă comunitar, educațional, social, uman. Fără nicio remușcare. Demersul Fără sprijin a fost tot timpul ăsta asul nostru din mânecă. Vom contiuna fără sprijin, păstrându-ne libertatea de expresie, posibilitatea de stabilire a principiilor și condițiilor de muncă, într-o autonomie declarată în raport cu un stat care te ignoră pentru că poate și pentru că majoritatea vrea să rămână imparțială, majoritate care confundă echidistanța cu ignoranța și care diluează orice pornire de solidarizare și protest.”

Bogdan Georgescu – regizor și facilitator comunitar

“Atenție ați călcat pe Bomba! Nu călcați pe Bomba! Comunitatea nu poate fi evacuată! Arta maidaneză!”

Dan Perjovschi – artist vizual

“Centrul Comunitar laBomba este unul dintre foarte puținele spații din România care au reușit să adune împreună membri ai comunității Rahova-Uranus, artiști venind din medii diferite, jurnaliști, activiști sociali, voluntari din România și din străinătate. Intr-un climat social în care solidaritatea este descurajată în mod programatic, Centrul laBomba a desfășurat proiecte care au demonstrat că aceasta este totuși posibilă atunci cand există un concept puternic în spate. Conceptul de artă activă a înlocuit lipsa oricărui sprijin material din partea unor instituții pasive care ar fi fost în măsură și care ar fi trebuit, prin însuși statutul lor, să ofere sprijinul necesar. Intr-un stat care și-a abandonat cetățenii, condamnîndu-i practic la lipsa unei minime educații, la lipsa unui sistem de sănătate decent, la emigrație datorată imposibilității de a-și construi un viitor în țară, Centrul laBomba, prin toți oamenii care au reușit să se adune în jurul acestor concepte de artă activă, de artă comunitară a preluat efectiv cîteva dintre cele mai importante responsabilități ale statului roman: educația și cultura. Comunitatea de creație și-a inventat din mers propriile metode de supraviețuire și de funcționare, demonstrînd astfel că, in definitiv, nu avem nevoie de un stat român așa cum este el în acest moment. Prin eforturile lor, membrii comunității de creație din Rahova-Uranus au reușit să facă proiecte care depășesc nu doar penibilele “proiecte sociale” supervizate de stat și devenite surse grase de venituri pentru unii sau alții. Tot ce s-a întîmplat pe parcursul a cinci ani de zile depășește evident minima putere de înțelegere a oficialităților române. Statul, prin reprezentanții lui, se dovedește a fi cu un secol în urma inițiativelor de acest gen.Totuși, dacă evacuarea fizică se întîmplă sub ochii noștri, evacuarea simbolică este imposibilă. Harta sensibilă a acestei comunități solidarizate în jurul unor idei a fost trasată. Va trebui să îi urmeze altele bazate pe dezvoltarea principiilor descoperite în Centrul Comunitar laBomba. Statul român este, după cum se vede, atît de preocupat în a-și evacua cetățenii ( dovadă numărul mare de tineri ce hotărăsc să plece din țară din cauza lipsei oricărei perspective) și în special pe cei care gîndesc în afara unor norme ( dovadă evacuarea CNDB) sau pe cei care îl împiedică să își desfășoare afacerile dubioase în primul rînd din punct de vedere moral ( dovadă evacuarea Centrului Comunitar laBomba, precum și ceea ce se întîmplă cu hotărîrile recente în ceea ce privește proiectul minier de la Roșia Montană). În acest fel însă, statul român își semnează singur hotărîrea de evacuare în plan simbolic. Căci cine mai are nevoie de un stat care nu doar că nu susține proiecte care îi aduc beneficii simbolice importante, ci hotărăște să le demoleze pentru a instaura singura valoare pe care este capabil să o înțeleagă: banul?”

Gianina Cărbunariu – regizor/dramaturg independent

“Is just '”KEEP ON GOING!” Cel mai important lucru este că suntem împreună!”

Maria Drăghici – artist vizual și facilitator comunitar

“N-aș vrea să sune melodramatic, dar se pare că laBomba va deveni cu totul „comunitară“ exact în momentul în care va ajunge în stradă. Rahova-Uranus e o comunitate de evacuați și evacuabili. Istoria Ofensivei Generozității a început, acum șase ani, în stradă – nu va sfîrși, ci va continua în stradă, pentru că, la urma urmei, ceea ce-i dă identitate nu sînt pereții (și de-aia e vie, deci activă, și nu Teatru Național). Să squattăm, așadar, spațiul public – pe care avem din ce în ce mai puțin permisiunea să-l folosim. Atîta timp cît pentru cei statal responsabili acțiunile artistice din Rahova înseamnă doar impulsuri pentru piața imobiliară a cartierului, laBomba poate oricînd să se deplaseze, să squatteze, să se virtualizeze și să viruseze.”

Iulia Popovici – jurnalist

“laBomba a constituit un teritoriu comun de reprezentare publică pentru categorii de oameni şi categorii de proiecte, evacuate din lipsă de responsabilitate socială. În absenţa unor centre de educaţie contemporană, laBomba a avut rolul unui mediator cultural, care a creat un model viabil de coeziune comunitară. Un spaţiu de socializare a iniţiativelor pro-comunităţi nereprezentate. laBomba a fost un mod de gîndire atitudinală a unor politici culturale contemporane.”

Mihaela Michailov, dramaturg şi critic de artele spectacolului

“LaBomba este una din puținele inițiative cu adevărat de tip "grassroot" care în întreaga sa activitate încurajează actul artistic și cultural și a arătat prin exemple de bună practică cum acesta are un rol major în educație și crearea unui spirit de comunitate. O adevărată societate orientată spre includere și solidaritate se construiește doar prin încurajarea activităților comune, dincolo de bariere etnice, de naționalitate sau identitare de orice fel. LaBomba, prin activitatea ei generoasă și "ofensivă" arată că într-adevar se poate să construim o lume mai bună bazată pe incluziune și respect reciproc, și că arta și cultura au un rol major în această direcție. Activitatea LaBomba arată cum efectele marginalizării sociale sunt atenuate prin activități artistice și educaționale comune. Am fost și voi fi întotdeauna alături de LaBomba cât și de alți actori culturali independenți și le urez o bună continuare a activității, mai ales acum când au nevoie de sprijin moral dar și material. Sper să își poată găsi o nouă locație prin generozitatea posibililor mecena din București sau România.”

Alec Bălășescu – antropolog

“rahova non stop. 5 spectacole facute in 24 de h de catre 5 echipe. in noaptea proiectului cineva de la o casa din jurul parculetului parca ne-a adus o oala de ceai. am scris ceva despre o indragosteala de pusti. ideea era sa nu fictionalizam. andrei a scris un text cu un om care traia intr-o casa fara pereti, geamuri sau mobila. nu fictionaliza. seara a aparut si publicul, cei de-acolo iesisera familiar, in papuci de casa. Uneori faceau liniste, alteori se prindeau in propunere, aveam senzatia ca ambele tabere descopera lucruri importante. In timp, n-au mai existat tabere. Ci doar descoperiri. Asta trebuie sa mearga inainte.”

Ioana Blănaru – dramaturg

“Un centru comunitar cu o activitate importantă este pe cale să fie distrus. În loc de soluții pentru o comunitate amenințată și defavorizată vom avea și mai multe probleme! Un spațiu de întâlnire, în care să fie adresate problemele unei comunități fragile este vital. Și este nevoie de acest spațiu acolo unde acești oameni au deja o istorie personală și simt că aparțin. O societate care exclude va ajunge la tensiuni inevitabile.”

Manuel Pelmuș - coregraf si participant la atelierele laBomba