KICK START LIMANU 1 august - 15 septembrie 2010

copiii participanți

1. Adamescu Ana Maria Alina

2. Beldie Teodor

3. Boboşatu Alecsandra Cristina

4. Ciocotiş Elena

5. Cobei Nicuşor

6. Drăguţ Ştefan Robert

7. Encuţă Alexandru

8. Encuţă Bianca

9. Encuţă Gabriel

10. Encuţă Marius

11. Foca Daniel

12. Foca Roxana Gabriela

13. Hoţei Mariana

14. Luciu Ana Maria

15. Luciu Alexandra Teodora

16. Macovei Cătalina

17. Macovei Radu

18. Merlă Steliana

19. Mihail Ştefan Cristian Ion

20. Paraschiv Costin Sandu

21. Popovici Gabriela Alexandra

22. Stoian Florentina

23. Savu Marian

24. Vilău Ana Maria

25. Vlădescu Mircea Cosmin

A Bucarest, les ondes de choc de la Bomba

Par Jean-Pierre Thibaudat | Journaliste | 06/03/2010 | 13H17

C'est une maison basse dans le quartier Rahova-Uranus de Bucarest, non loin du marché aux fleurs. C'est la Bomba !

« Ah vous allez à la Bomba ! »

Sans être explosif, le quartier a été salement chahuté par l'Histoire, naguère industrielle, aujourd'hui oscillant entre destructions (et donc expulsions), réhabilitations (et donc expulsions) et nouveaux édifices rutilants (certains y voient déjà un futur coin chaud de la capitale roumaine).

Cette maison qui fut une discothèque, tous les habitants du quartier -gitans pour la plupart- la connaissent. « Ah vous allez à la Bomba ! Oui on y va ». En marge d'un festival de théâtre dans la capitale roumaine, on m'avait convié à y voir « I am special ».

Rancière et les enfants

Dans la journée, le « centre communautaire la Bomba » tient lieu d'atelier de couture. On a repoussé les machines à coudre sur le côté, installé des bancs. Des enfants du quartier courent le long des travers, c'est la fête, c'est aussi leur maison. Ils connaissent bien les acteurs, ils travaillent avec eux. C'est un lieu d'enseignement permanent, d'éducation pour les adultes et les enfants, où, pour expliquer leur démarche, les animateurs et les commentateurs citent le livre de Jacques Rancière « Le Maître ignorant ».

Devant les bancs, le spectacle va commencer. Les moyens du bord (tables, chaises) tiennent lieu de décor, l'éclairage est rudimentaire.

L'anglais du ménage

L'histoire que racontent les acteurs a défrayé la chronique dans la presse roumaine : celle d'une femme de ménage devenue, via un concours, professeur d'anglais auxiliaire à mi-temps, et demeurant femme de ménage pendant le reste de son temps.

L'affaire a fait scandale. Certains ont vu là un signe patent d'un « état déplorable de l'enseignement », d'une « dévalorisation » du métier. Est-ce donc un crime qu'une femme de ménage puisse aussi enseigner l'anglais ?

Les acteurs sont de jeunes professionnels, ils font partie de « du projet Tanga » et dumouvement « L'Offensive de la générosité » (regroupant des artistes de différentes disciplines) qui travaillent dans le quartier depuis quatre ans. Bogdan Goergescu, un des animateurs du groupe, est le plus disert, mais les notions de collectif, la non hiérarchie et la non spécialisation (ils sont tous un peu acteurs, dramaturges, metteurs en scène) leur sont chères.

Moment d'art actif

Après avoir lu cette histoire dans la presse, ils ont décidé d'enquêter en se rendant dans le village de la femme par qui le scandale est arrivé. Le spectacle raconte tout cela à l'emporte-pièce. De brèves scènes efficaces, qui ne soucient pas d'esthétique mais de lisibilité. C'est diablement efficace. Ils appellent cela de « l'art actif ».

S'en suit une discussion. Bogdan explique la genèse du spectacle et profite de cette reprise de « I am special » à la Bomba pour raconter comment ce fut là le premier épisode du projet baptisé « Tournée à la campagne ».

Se réapproprier les maisons de la culture

Après la création à la Bomba, l'été dernier, ils sont allés jouer « I am special » dans plusieurs maisons de la cultures de différentes bourgades. Ces établissements, datant des années Ceausescu, en sommeil depuis des années, sont des coquilles vides. La vie culturelle a déserté ces établissements, et en matière d'éducation cela ne vaut guère mieux.

« Nous avons choisi cette histoire comme point central de notre projet pour amener à discuter de l'égalité des chances et ouvrir de nouvelles perspectives aux élèves de ces communes » dit Bogdan. Le but serait de transformer ces maisons de la culture en espaces communautaires et que les habitants se réapproprient ces lieux.

Sous la houlette de Caragiale

Les acteurs sont restés cinq jours dans chaque village. Cela ne suffira pas à réaliser leur rêve, mais c'est un début. Parmi ces lieux : Dimbovita, où la maison de la culture porte le nom du grand Ion Luca Caragiale. Ce qui est légitime puisque le père du théâtre roumain et maître de Ionesco est né là. Caragiale veille sur la Bomba.

► La Bomba Rahova-Uranus - Centre communautaire, 194 Calea Rahovei, Bucarest (Roumanie)

(Remerciements à Julia Popovici et Mirella Patureau pour la rédaction de cet article)

summer - observational short movie

(video part of I AM SPECIAL performance)

Turneu la țară - program pilot pentru reconversia căminelor culturale

Eveniment - Turneu la Tara - raport final al proiectului pilot

Comunicat de Presă

eveniment TURNEU LA ȚARĂ – raport final

pentru înființarea Centrului Resursă pentru Educație și Artă Activă CREAA

30 septembrie 2009, la ora 14.00 sala Multimedia a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Pe data de 30 septembrie 2009, la ora 14.00, în sala Multimedia a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului va avea loc prezentarea proiectului Turneu la Țară, imagini document din cele patru intervenții - Limanu, Săsarm, I.L. Caragiale, Păușești Măglași, alături de prima intervenție care a avut loc în Centrul Comunitar deja existent laBomba Rahova-Uranus. În urma dezbaterilor publice desfășurate în fiecare din cele patru cămine culturale implicate, pornind de la propunerile membrilor comunității am construit un program de revitalizare și tranforamare a căminelor culturale în centre comunitare pentru educație creativă și artă activă. În fiecare din cele patru centre am stabilit contacte cu membrii activi ai comunității, oameni gata să înceapă să desfășoare activități, atât pentru copiii din comunitate cât și pentru adulți. Programul de reconversie al acestor centre și de creare a rețelei de centre comunitare pentru schimb de experiență și reprezentabilitate ar trebui demarat cât mai curând posibil, crearea unei distanțe prea mari în timp între intervenția care a avut deja loc și demararea programului, putând încetini lucrurile și mai mult decât sunt deja, din cauza unor așteptări create inevitabil prin prezența noastră în aceste centre. Raportul situației căminelor culturale și Programul de Reconversie a Caminelor Culturale în Centre Comunitare vor fi predate oficial ministrului culturii, cu speranța că aceste instrumente de lucru puse la dispoziție de inițiativa Ofensiva Generozității să constituie punctul de pornire pentru crearea unei strategii cultural educaționale pe termen lung pentru oamenii din mediul rural.

Înființarea Centrului Resursă pentru Educație și Artă Activă CREAA (cele trei componente – Centrul Comunitar pentru Educație și Artă Activă (coordonator Irina Gâdiuță), Centrul de Teatru Comunitar (coordonator Bogdan Georgescu) și Școala de Teorie și Practică Documentară Film/Doc (coordonator Maria Draghici) este scopul principal al tuturor proiectelor desfășurate de inițiativa Ofensiva Generozității în perioada 2006 – 2009.

echipa proiectului Turneu la Țară

Andreea Eşanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu, Sever Andrei, Sînziana Nicola

documentare

Vlad Georgescu, Bogdan Paraschiv

Invitați: Teodor Paleologu, Alexandru Bălășescu, Nicolae Mandea, Paula Popoiu, Voicu Rădescu, Carmen Croitoru, David Schwartz, Ioana Păun, Iulia Popovici, Constantin Vică, Robert Bălan, Andra Matzal, Florentina Bratfanof, Amalia Enache.

Proiectul Turneu la Țară este o inițiativă Ofensiva Generozităţii şi tangaProject cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Sponsor: Scot and Company Consulting. Partener media: HotNews.

Turneu la ţară - proiect de artă comunitară şi retrocedare activă - este un proiect care îşi propune în primul rând facilitarea accesului la cultură pentru orice categorie socială, deschiderea de noi perspective şi posibilităţi pentru tinerii din comunităţi rurale fără un număr ridicat de evenimente cultural-educaţionale şi retrocedarea poveştilor comunităţilor care le-au generat. În cadrul acestui proiect este retrocedată prin spectacolul de teatru povestea femeii de serviciu care a devenit legal, cu jumătate de normă, profesor de engleză, păstrându-şi însă şi postul de femeie de serviciu - acestă alegere generând controverse.

Ofensiva Generozităţii este iniţiativa care a adus împreună între 2006-2009, comunităţi, voluntari, artişti, organizaţii nonguvernamentale, instituţii publice şi investitori privaţi. Principiul de construcţie al echipei este interdisciplinaritatea şi adaptabilitatea în funcţie de necesităţile specifice fiecărui proiect în parte.Iniţiativa Ofensiva Generozităţii are ca ţintă implementarea şi dezvoltarea conceptului de artă activă / artă comunitară, recuperarea funcţiei sociale a artei şi facilitarea accesului liber la cultură al tuturor. Timp de trei ani, zona Rahova-Uranus (Bucureşti) a reprezentat zona pilot pentru implementarea şi dezvoltarea conceptului de artă activă / artă comunitară.

Foto Album Turneu la Țară

La ţară la Caragiale

Fosta comună Haimanale, locul în care s-a născut dramaturgul Ion Luca Caragiale, poartă acum numele „marelui om”, dar asta e singura sa legătură cu teatrul. proiectul "I am special" a mai schimbat cate ceva.

Pe vremuri, funcţiona şi aici, ca în orice comună care se respecta în regimul comunist, un Cămin Cultural. Activitatea de bază era discoteca, serile se mai proiecta câte un film, iar o „formaţie de muzică” făcea repetiţiile în incintă. Acum, pe uşa Căminului Cultural atârnă lacătul. Într-una dintre camerele acestuia se află Biblioteca, însă de câteva luni nu mai are cine să împrumute cărţile, fiindcă ultima bibliotecară a găsit un serviciu mai bun, iar salariul pe care îl oferă consiliul comunal nu motivează pe nimeni.
Totuşi, în ultimele zile de vară, ceva s-a întâmplat şi a adus puţină animaţie în acest loc pe care oamenii ajunseseră să-l ocolească. Curtea mare din faţa Căminului Cultural, unde a crescut iarba înaltă, nederanjată de nimeni, a devenit un loc de parcare ad-hoc, iar lacătul de pe uşă a dispărut. Am ajuns în comuna I.L.Caragiale, la 25 de km de Ploieşti, ca să văd spectacolul „I am special- Sunt special” din cadrul Turneului la ţară organizat de un grup de tineri actori şi regizori. Ideea proiectului, organizat cu sprijinul AFCN şi al Universităţii de Teatru şi Film din Bucureşti, era să se joace acelaşi spectacol în cămine culturale din mai multe sate din ţară, pentru a reanima din interior activitatea lor. Ideea tinerilor organizatori era să-i ajute pe oamenii din respectivele comune să-şi amintescă de Căminul Cultural şi să încerce să-l redea vieţii comunităţii. Un drum lung care a început greu.
Ca spectator, am întâmpinat şi eu obstacole: în ciuda indicaţiilor, m-am rătăcit, iar când am întrebat un trecător, chiar în centrul comunei, lângă monumentul dedicat dramaturgului, unde e Căminul Cultural, omul a declarat senin că... nu există aşa ceva! La faţa locului, oamenii care veniseră – convinşi prin discuţii „om la om” că nu au de ce să se sperie – erau timizi şi crispaţi, de parcă ar fi urmat să asiste la o întâlnire cu extratereştrii. Copiii care se împungeau şi râdeau erau admonestaţi imediat, iar părinţii lor păreau că-şi cer scuze tot timpul.
Spectacolul „I am special” spune povestea unei femei de serviciu care a ajuns să îndeplinească şi rolul de profesor de engleză în şcoala de ţară la care era angajată, caz povestit şi de presă la data „descoperirii lui senzaţionale”. Prezentat atunci ca un caz nemaiauzit, prilej de critică severă la adresa Ministerului Educaţiei, care a pierdut de sub control sistemul, mai ales când vine vorba despre şcolile de la ţară, cazul este mai atent explicat în spectacol, astfel încât minţile oamenilor să fie deschise: nu e nimic greşit în a face două munci, chiar dacă atât de diferite, cu condiţia să le faci bine. Rezultatul e că le oferi copiilor şansa de a învăţa o limbă străină într-un colţ de lume unde nu vrea să vină nici un profesor calificat. Regizorul Bogdan Georgescu şi colegii lui Andreea Eșanu, Sever Bârzan, Monica Marinescu, Sînziana Nicola, Vlad Georgescu au jucat un spectacol viu, cu soluţii interactive, care să implice câte puţin şi publicul, atenuând distanţa dintre sală şi scenă, dar şi cu ideea foarte contemporană de a face trecerea de la o scenă la alta prin scurte intervenţii de rap cu accente sociale în versurile lui.
Reacţiile spectatorilor, dintre care mulţi nu fuseseră în viaţa lor la teatru, ar fi dat speranţe oricărui oficial preocupat de gradul de educaţie al cetăţenilor din mediul rural – cu condiţia să fi fost vreunul pe acolo! Consilierul cultural al Primăriei din comună a „luat cuvântul” la discuţia ce a urmat spectacolului ca să spună că tinerii actori „i-au deschis orizontul”, să-şi facă apoi autocritica fiindcă ţine clădirea Căminului închisă cu lacătul şi consumă bani de la buget numai „pentru întreţinerea clădirii” şi să promită că, cine va veni peste un an va vedea că „alta va fi situaţia”.
Excursia m-a adus brusc cu picioarele pe pământ, pregătindu-mă pentru începerea stagiunii. Cum spuneam în Gândul, trăim cu toţii acasă la Caragiale
http://www.gandul.info./opinii/acasa-la-caragiale-4870554

- Cristina Modreanu
http://teatruldeazi.blogspot.com/2009/09/la-tara-la-caragiale.html

dezbatere păușești - măglași

teatru ca interventie politica - suplimentul de cultura

Teatrul devine fenomen de reprezentare a unei colectivitati atunci cind se plaseaza in dramaturgia sociala a colectivitatii respective pentru a-i defini discursul identitar. Prin insertia in interiorul comunitatii, teatrul este promotorul unei retrocedari de statut multiplu. Este vorba de statutul unor spatii comunitare cu dizabilitati de integrare in circuit, de statutul apartenentei la aceste spatii si de statutul unor demersuri spectaculare care isi folosesc din plin dimensiunea publica. Turneu la tara, proiect desfasurat in perioada 11 iulie – 16 august pe o axa teritoriala care a pornit din Rahova Uranus, Bucuresti, si s-a incheiat la Pausesti-Maglas, Vilcea, a fost initiat de un grup de artisti comunitari – Andreea Esanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu, Sever Andrei, Sinziana Nicola, documentare: Vlad Georgescu.

Un astfel de proiect ar trebui sa devina, intr-o tara normala, un program-pilot de educatie prin teatru si de politica socio-culturala. Proiectul are mai multe componente care il transforma intr-un dispozitiv de revitalizare a comportamentului public si de instituire a unei perceptii democratice la nivelul politicii sanselor. Spectacolul I am Special, care porneste de la documentarea unui caz real – o femeie de serviciu a obtinut, prin concurs, o jumatate de norma ca profesoara suplinitoare de engleza la scoala in care dadea cu mopul – a fost urmat, in fiecare zona rurala in care a fost jucat, de o discutie focusata pe refrisarea caminelor culturale. Cum se raporteaza comunitatea la ele? Cum pot fi readuse in miezul preocuparilor si intereselor comune?

Turneu la tara lanseaza o dezbatere pe mai multe paliere de si in criza. Pe de o parte propune, prin spectacol, un teatru de proximitate tematica, perfect adaptat locului unde este performat. Creatorii spectacolului au ales o tema in care publicul comunitatii sa se poata regasi si prin care sa-si poata pune sub semnul intrebarii principii si prejudecati. Criza sistemului educational, evidenta prin lipsa de profesori in mediul rural, este adusa acolo unde ea afecteaza cel mai grav invatamintul: in comunitati care se confrunta cu aceasta problema si, mai ales, cu blocajul de deschidere in ceea de priveste sfidarea performarii de rol predatate. Cazul profesoarei “bicefale” devine modalitate de testare a mentalitatii colective. Cum este perceputa notiunea de autoritate in spatii care functioneaza, de cele mai multe ori, ca niste comunitati inchise la nivelul intransigentei fata de roluri de comportament prestabilite? Poate fi privita ca autoritate o profesoara care, printre reprize de dat cu mopul, preda engleza? Este statutul social un dat imposibil de reformatat si de adaptat prioritatilor sociale? I am Special dezbate, pe de o parte, criza identitatii unui sistem educational reformat fictiv, imbicsit de programe retrograde si imun la orice dus rece si, pe de alta parte, o criza de responsabilitate civica. Spectacolul are, prin prezentarea cazului, semnificatie de reprezentare iconica a unei realitati sociale.

Turneu la tara depaseste nivelul unei caravane teatrale

Turneu la tara livreaza Ministerului Culturii si Ministerului Educatiei un pachet de initiative care n-au nevoie decit de elaborare ulterioara sustinuta si de continuitate pe termen lung. Proiectul initiaza piste de cercetare si practici care au la baza o gindire teatrala profund eficienta prin felul in care isi negociaza aria de interventie. Turneu la tara depaseste nivelul unei caravane teatrale. Este un act politic esential prin dimensiunea critica pe care o implica in mijlocul unor comunitati care au nevoie de instrumente echilibrate de raportare la evenimente sociale.

Itinerarea face posibila implementarea unui model de activare a centrului comunitar devenit institutie pasiva. Paradoxal, in zona rurala, centrul – caminul cultural – a pierdut un rol social substantial, cel de pol de coagulare a dezbaterilor publice si a initiativelor cu cirlig in nevoile si dorintele comunitatii. Tocmai de aceea e important ca aceste camine sa-si recistige localizarea politica, adica sa fie centre ale dramaturgiei colectivitatii, ale naratiunilor sociale, spatii in care oamenii sa-si dramatizeze problematicile cu care se confrunta si pentru care sa inventeze noi formule de folosire.

E necesara o cartografiere a caminelor la nivel de mentalitate, in asa fel incit ele sa reintre in reflexul de reprezentare colectiva si sa aiba functia unor mediatori de socializare. Potentialul lor este uluitor daca ne gindim doar la faptul ca batalia pentru un spatiu artistic esueaza de cele mai multe ori.

Artistii din Turneu la tara devin generatori de constiinta civica, formatori de perceptie comunitara, manageri culturali intr-un proiect de actionism social care are toate datele sa se transforme in program national de educatie teritoriala.

dati cu mopul in caminele culturale

arhiva TURNEU LA ȚARĂ

cele cinci intervenții au avut loc. am fotografiat și înregistrat. urmează partea de montaj și organizare a materialului, urmând ca prezentarea video privind reconversia căminelor culturale - episodul OFICIAL EXIST - HARTA SENSIBILĂ al Ofensivei Generozității să fie prezentat pe 30 septembrie 2009 în sala Multimedia a Ministerului Culturii

Ultima interventie din Turneu la Tara - 16 august - Pausesti Maglasi

I.L. Caragiale

DUMINICĂ 16 AUGUST 2009 ORA 17.00

la PAUSESTI MAGLASI - Vâlcea

ultima intervenție a proiectului

TURNEU LA ŢARĂ

//proiect de artă activă pentru educaţie împreună//

I AM SPECIAL

//spectacol de teatru comunitar şi artă activă//

Echipa proiectului:

Andreea Eşanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu,

Sever Andrei, Sînziana Nicola

Proiectul a debutat pe 11 iulie cu prima reprezentare a spectacolului I AM SPECIAL , la centrul comunitar la Bomba din cartierul bucurestean Rahova

Un proiect Ofensiva Generozităţii şi tangaProject cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Sponsor: Scot and Company Consulting. Partener media: HotNews

contact: bogdan georgescu – bogdangeorgescumail@yahoo.com // 0720469021

articole noi: "Hamletiana" la Sasarm si Cultura de vară (III)

"Hamletiana" la Sasarm

Cultura de vară (III)
de: Cristina Modreanu

NR. 30
August 12, 2009 - Art Act Magazine - http://www.artactmagazine.ro/cultura_de_vara__iii.html

E destul de clar: după ce vezi anunţurile acelea triste atârnând pe uşile teatrelor din Bucureşti - "inchis până la toamna" - iti dai seama că trebuie să părăseşti "incinta" dacă eşti în căutare de ceva animaţie culturală . O destinaţie mai excentrică decât comuna Caragiale (fostă Haimanale) - locul de naştere al "genialului dramaturg" -" nici că se poate . M-a mobilizat un proiect de care auzisem deja de ceva vreme şi care acum s-a apropiat cel mai mult de Bucureşti: "Turneu la tara", o iniţiativă a regizorului Bogdan Georgescu (tanga project, ofensiva generozităţii). Idea e simplă: oamenii din mediul rural au nevoi culturale şi recreative de care nu-i pasa nimănui. De ce să nu încerci să animi cumva acele cămine culturale construite de comunişti şi care zac acum cu lacătul pe uşă?

Zis şi făcut, deci: Georgescu a scris şi a regizat un text având ca subiect cazul unei persoane care a ajuns să lucreze cu jumătate de normă ca femeie de serviciu, iar cu jumătate de normă ca profesoară de engleză în aceeaşi şcoală, din lipsa de personal. Ranchiunile şi ignoranţa colegilor şi părinţilor elevilor au adus-o în ochiul public, determinând-o să renunţe, dar în spectacol femeii i se mai dă o şansă, aceea de a face ceea ce trebuie, anume să continuie să-şi facă treaba bine, indiferent cât de incompatibile ar părea cele două ocupaţii. Fiindcă altfel, copiii din satul ei, unde nici un profesor nu vrea să meargă, nu vor învăţa engleza niciodată.

Prezentând spectacolul în sate aflate în aceeaşi situaţie, Georgescu merge şi mai departe, provocând după fiecare vizionare discuţii cu spectatorii şi cu autorităţile - câte şi cum sunt ele. In cazul de fata, erau gata "sa-si ia angajamentul" ca vor face tot ceea ce n-au facut in 20 de ani cati au trecut de la Revolutie. Numai ca Georgescu a promis la randul lui: "ne vom intoarce", iar propozitia suna ca intr-un film american cu eroi pozitivi care salveaza lumea (adica opusul celor cu care statea de vorba in satul uitat de lume).

Ideea lui şi a micii echipe ce-l însoţeşte în acest demers utopic (sprijinit dupa multe chinuri de AFCN) este să provoace suficientă animaţie, încât după plecarea lor oamenii să continuie să deschidă din proprie initiativa uşile căminelor culturale pentru spectacole, ateliere de meserii, filme, muzică, ore de limbi străine sau orice i-ar putea face să simtă că trăiesc.

O misiune de care şi Caragiale ar fi fost probabil mândru.

dezbatere comuna caragiale - sat caragiale

TURNEU LA ȚARĂ - la I.L. Caragiale

DUMINICĂ 9 AUGUST 2009 ORA 17.00

La CĂMINUL CULTURAL

din

COMUNA I.L. CARAGIALE

(sat Ghirdoveni)

I AM SPECIAL

spectacol de teatru comunitar şi artă activă

TURNEU LA ŢARĂ

//proiect de artă activă pentru educaţie împreună//

Echipa proiectului:

Andreea Eşanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu,

Sever Andrei, Sînziana Nicola

Un proiect Ofensiva Generozităţii şi tangaProject cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Sponsor: Scot and Company Consulting. Partener media: HotNews

contact: bogdan georgescu – bogdangeorgescumail@yahoo.com // 0720469021

fotografii Turneu la Tara la Sasarm

duminica - 2 august 2009 - SĂSARM - BISTRIȚA NĂSĂUD

DUMINICĂ 2 AUGUST 2009 ORA 17.00

La CĂMINUL CULTURAL

din SĂSARM – BISTRIȚA NĂSĂUD

I AM SPECIAL

spectacol de teatru comunitar şi artă activă

TURNEU LA ŢARĂ

//proiect de artă activă pentru educaţie împreună//

Echipa proiectului:

Andreea Eşanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu,

Sever Andrei, Sînziana Nicola

Un proiect Ofensiva Generozităţii şi tangaProject cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Sponsor: Scot and Company Consulting. Partener media: HotNews

Comunitate si Autenticitate - Constantin Vica

Anul VI, nr.284 - 24 iulie 2009 » Arhivă REGIMUL ARTELOR ŞI MUNIŢIILOR Back Constantin VICĂ Comunitate & autenticitate Marţi, 7 iulie, a avut loc deschiderea oficială a Centrului Comunitar pentru Educaţie şi Artă Activă laBOMBA Rahova-Uranus. Povestea începe acum trei ani, cînd o echipă de artişti vizuali şi performativi, uniţi într-o asociaţie numită Ofensiva Generozităţii, a ajuns pentru prima dată în ceea ce a mai rămas din vechiul cartier Uranus. Acolo au descoperit o comunitate fragilă, marginalizată şi ne-reprezentată în spaţiul public. Şi au rămas. Ca orice proiect comunitar, şi acesta a avut nevoie de timp pentru a cîştiga încrederea membrilor comunităţii şi pentru a detecta mecanismul schimbării. Majoritatea celor care locuiesc în zonă sînt victime ale schimbărilor haotice în regimul proprietăţii private şi retrocedărilor – acolo unde statul nu intervine, arta socială reconstruieşte şi regenerează. În 2007, fosta discotecă a zonei devine spaţiul primului Centru Comunitar autonom şi alternativ din România. Nici pînă acum autorităţile locale nu s-au implicat. Tot în 2007 a început seria de concerte Biluna – un grup format din copiii comunităţii (organizaţi de Irina Gîdiuţă) care, împreună cu muzicieni profesionişti, au susţinut concerte în diferite spaţii culturale bucureştene: Green Hours, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Street Delivery. La finalul anului trecut, Ofensiva Generozităţii a editat şi un catalog care prezintă şi documentează ultimii trei ani trăiţi în comunitatea Rahova-Uranus. Deschiderea oficială a fost o întîlnire multiculturală. În micuţa bucătărie a Centrului laBOMBA (Calea Rahovei, nr. 194) au gătit împreună Electric Brother, doamna Sumhaila (fostă refugiată, acum cetăţean român) şi familia Eremia (cei care au transformat laBOMBA din discotecă în atelier de croitorie şi spaţiu educaţional). În acest timp se putea urmări filmul Flexible, investigaţie video despre percepţia dansului în trei comunităţi din Bucureşti. Centrul a fost deschis oficial de Jaap Werner, ambasadorul Regatului Ţărilor de Jos, care nu a ţinut un discurs (aşa cum ar fi făcut orice politician român), ci a invitat copiii pe scenă. Concertul Biluna Jam Session, ultimul din acest an, a adunat în faţa laBOMBA toţi membrii comunităţii, de la copii jucîndu-se pe stradă la adulţi dansînd şi cîntînd alături de copiii lor de pe scenă. La tobe, darabane şi xilofoane, copiii Biluna au cîntat melodii propuse chiar de ei, pe ritmuri prelucrate şi adaptate de muzicieni profesionişti (Ati de Chile, Electric Brother, Emanuel Ionescu, iordache, Alex Anastasiu, Mandela). Pe scenă au urcat şi africanii Mbella şi Alain, doi membri ai comunităţii refugiaţilor din Bucureşti. În acest spaţiu infra-realist, mărginit de Bursa de Mărfuri şi Piaţa de Flori, pe o parte, şi Palatul Bragadiru şi fantoma Casei Academiei, pe cealaltă parte, muzica şi dansul au fost suspendate de intervenţia unor echipaje de poliţie, chiar dacă evenimentul era aprobat. Dacă ar fi fost o petrecere electorală, poliţia ar fi avut grijă ca nimeni să nu lipsească. Dar pe 7 iulie, poliţia s-a autosesizat că sărbătoarea comunitară depăşeşte limita de timp stabilită (şi aceasta, după lungi negocieri) şi a intervenit pentru impunerea liniştii publice. Sîmbătă, 11 iulie, a avut loc tot la laBOMBA premiera spectacolului I am special, spectacol care se va juca în patru cămine culturale din România în cadrul proiectului Turneu la ţară. Spectacolele vor fi urmate de discuţii şi ateliere în comunele respective. Piesa I am special a fost scrisă, în urma unei documentări la Bicazu Ardelean, de către Bogdan Georgescu alături de actorii Andreea Eşanu, Monica Marinescu, Sînziana Nicola şi Sever Andrei. Povestea porneşte de la cazul real al unei femei de serviciu dintr-o şcoală rurală care ajunge suplinitor de limba engleză. Acest fapt naşte un scandal mediatic. Investigaţia făcută de cei cinci artişti repoziţionează adevărul din spatele scandalului şi are un mesaj simplu: e vremea ca orice comunitate să-şi stabilească standardele şi să susţină iniţiativele personale care aduc schimbarea. Poate părea incredibilă iniţiativa artiştilor din Ofensiva Generozităţii de a regenera comunităţile prin artă şi educaţie. Dar ultimii trei ani în Rahova-Uranus demonstrează că totul e posibil dacă se porneşte de pe poziţii egale şi convergente, dacă mediul este privit exact aşa cum este şi se încearcă schimbarea socială de jos în sus.